Am decis sa iubesc o inchipuire,
pentru ca e mult mai reala
decat toate iubirile trecute.
Imi dau seama ca cele vechi
erau simple proiectii ale sperantelor mele,
statui pe un piedestal ce se clatina,
iar cand am sfasiat valul ce le acoperea,
s-au faramitat.
De aceea, inchipuirea va fi perfecta,
eventual un Apollo cu mintea
lui Mozart sau Shakespeare.
Desi, nu voi ezita o secunda sa-l inlocuiesc,
daca in locul perfectiunii inchipuite
va aparea imperfectiunea mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Ai sa imi spui ceva?