vineri, 9 mai 2014

Nervi de primăvară (poem a la maniere de Bacovia, temă)

Primăvara iar a sosit în oraș:
Se împletesc florile metamorfozate
Cu sunet de negru clavir pătimaș
Și viețile amanților, stricate.

Trec singur pe stradă, temător,
Strivind sub tălpi frunzele plouate.
Se aude un scârțâit de clavir înfiorător,
Iar fecioarele cu păr despletit par fantome
În noapte.

Nevroză (poem a la maniere de Bacovia, temă)

Am văzut niște morți prin oraș, iubito,
Ce-și plimbau oasele albe pe stradă
Și, săracii, n-aveau ochi să vadă
Norii negri gata de război, iubito!

Temutul război a început, iubito:
Se aud tunete amestecate cu tuse,
Se înfruntă viața cu visele de mult duse
În pământul ce ne cheamă, iubito!

joi, 8 mai 2014

Bomboana (temă)

Uneori, la scumpa mea Facultate de Litere ni se mai încearcă și creativitatea, nu numai capacitatea de a memora/înțelege informațiile. Astfel, la seminarul de Literatură Română, cînd studiam Belle Epoque, am primit tema de a realiza o schiță a la maniere de I. L. Caragiale, combinând elementele erotice din Calul Dracului și dialogul din Căldură Mare. Adevărată provocare! Surprinzător, am scris următoarele:


După ce coborî din trăsură, domnul Popescu dădu să intre în casa domnișoarei Margareta. Păcatul lui fu că își scăpă pălăria, fiindcă aplecându-se după ea zări un bilețel pe prag. Cum nu prea respecta el intimitatea celorlalți, citi pe bilet următoarele:
”Mademoiselle Marguerite, ce mă bucur că am ajuns amândoi la Bomboană! Nu aș fi crezut niciodată că-mi veți face bucuria de a merge până acolo cu dumneata! Când putem repeta această mirobolantă experiență? A.”
Înfuriat la culme, domnul Popescu nici nu mai ciocăni la ușă, ci intră direct, dând buzna în salon, unde o găsi pe Margareta citind.
-Mademoieselle Marguerite!
-Vai, cum îndrăzniți să intrați așa la o domnișoară?
-Scuzele mele, păsărică, dar nu prea văd domnișoare aici!
Margareta, bineînțeles, începu să se înfurie și, agitată, își presă palmele pe pieptu-i strivit de corset.
-Să înțeleg că ați ajuns la bomboană cu un anume A.?
-Despre ce tot vorbiți acolo?
-Aș! Te faci că nu știi?! Ce dezamăgire...
-Mă fac că nu știu...CE?
-Nu-mi vorbiți mie așa, te rog, de dragul amiciției noastre!
-Eu observ că nu e nicio amiciție între noi.
-Desigur, a fost stricată de acest bilețel de pe pragul dumneavoastră.
-Puteți fi atât de amabil încât să mi-l dați? Oricum nu aveați niciun drept să-l citiți!
Puțin încurcat, domnul Popescu îi dădu Margaretei biletul. Cât îl citi, fata rămase impasibilă.
-Ah, asta era, spuse ea rece.
-Bineînțeles! Auzi, o domnișoară (Popescu scuipă cuvântul) care se vrea respectabilă să ajungă la bomboană cu cineva și acesta să-i mai și trimită bilețele în care să-i ceară să repete experiența!
-Desigur, doar e cât se poate de decent să mergi la restaurantul numit Bomboană din Constanța cu un văr al dumitale pe care nu l-ai mai văzut de 5 ani, fiindcă plecase în Austria și susținea că nu se va mai întoarce niciodată în țară!
-Restaurant?! Văr?! repetă Popescu, prostește.
-Exact așa, monșer. Și acum, trebuie să vă spun că mă așteaptă cartea. Trebuie să mai adaug și că, dacă a existat, orice amiciție dintre noi s-a terminat astăzi.