Am plecat, in sfarsit, dintre
copacii cu ramurile
intoarse spre pamant,
lasand in urma
si primaveri si veri si toamne si ierni.
Mi-am aruncat apoi inima
acoperita cu frunze vechi suflate cu roua
peste bordul unor noi senzatii,
fara a-mi mai fi rau de vointa
de a controla zorile.
S-am debarcat, pentru cateva momente
inchise in cusca timpului,
pe muzica ce reveleaza linistea
sau calmul....sau furia...a lui Chopin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Ai sa imi spui ceva?