miercuri, 23 noiembrie 2011

Chip pe tarm

                                             

                                                Prin lumina translucida a lunii
                                                se vede jos, in miezul nisipului,
                                                descoperit de valurile albe-
                                                un chip.
                                                Si chipul are, evident: doi ochi,
                                                unul in care se vede plaja
                                                arzatoare la amiaza
                                                si unul in care se zbate un peste firav,
                                                pe care se bat un pescarus si un pelican.
                                                O spranceana ii e arcada groasa,
                                                pe care ar putea sta insusi cerul,
                                                iar cealalta e subtire de nu ar tine
                                                nici o pana.
                                                Nasul ii e portal pentru mirosuri si arome
                                                trecute si viitoare, iar
                                                gura pare ca musca tot ce e nefiresc
                                                si sangele nefirescului
                                                i se scurge pe la colturi.
                                               Si chipul ramane acolo, in miezul nisipului,
                                               ascuns de flux si scos la iveala
                                               de reflux.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ai sa imi spui ceva?