Terenul de la marginea faimoasei metropole
poate trece neobservat de unii oameni,
obsedaţi doar de ideea de a ajunge
mai repede la metrou sau
la vreo benzinărie.
Pentru domnul Kingsley, însă...
Terenul acela era ”acasă”.
Avea o căsuţă drăguţă, cu etaj,
în care trăia împreună cu soţia
şi cele trei fetiţe.
După o săptămână de muncă la birou,
în weekend se ocupa mereu de fiicele sale.
De curând, o ajutase pe Kim să-şi facă
temele la matematică.
-Jane, spuse el, draga mea,
interpretezi minunat această melodie
a lui Chopin!
Duminica i-a fost rezervată Keirei.
Au mers în oraş pentru a-i lua
fetei instrumente pentru pictură.
După sfârșitul sesiunii de cumpărături,
cei doi s-au plimbat
prin parc.
-Tată, spuse Keira, mă gândeam
să desenez o tablă de şah, dar vreau
să surprind chiar un joc adevărat,
care să se termine cu un mat.
Te superi dacă jucăm
după ce ajungem acasă?
-Nu, bineînţeles că nu.
Au pornit înapoi,
Printr-o ploaie măruntă.
Pentru Ruth, terenul acela era locul
în care se simţea cel mai bine.
La liceul de acolo
preda istorie elevilor
pe care îi credea absolut neimportanți.
În preajma vacanţei, ea
preda unor boboci.
Aceştia, foarte entuziasmaţi,
discutau despre cum îşi vor petrece
zilele libere.
-Despre ce zile libere vorbiţi voi acolo?
întrebă Ruth.
-Despre vacanţă, desigur, doamnă.
-Pe mine de ce nu m-aţi anunţat
de aşa ceva?! Eu aş fi venit aici,
ca de obicei.
În acea zi, plecă spre casa ei goală
gândind:
”Ce copii!”
După ce intră, o întâmpină călduros
singurătatea de-acasă.
Dar Ruth a învăţat să o ignore –
se retrase imediat în birou
şi începu să studieze cărţi
despre draga ei istorie.
Afară ploua mărunt.
Asistenta, în halatul ei
de un alb imaculat
pătrunse în salon,
ducând o tavă
cu nişte cutiuţe
şi două pahare cu apă.
-Domnule Kingsley, Ruth,
puteţi lua o pauză
de la jocul vostru de şah acum.
E timpul să vă luaţi medicamentele.
Haideţi, purtaţi-vă frumos.
După ce aceştia au ascultat-o liniştiţi
asistenta se duse spre fereastră.
Tocmai începuse să plouă mai tare.
Se gândi că ar trebui să-l roage
pe soţ să vină să o ia
de la sanatoriu.
-Mi-am uitat umbrela, tocmai azi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Ai sa imi spui ceva?