zi de zi
sau poate din când în când,
el îmi mângâie strunele,
iar eu îl răsplătesc
cu sunete melodioase.
de ele se mai bucură
și alți trecători,
dacă își întrerup puțin
gândurile,
ca să le asculte.
el stă sprijinit de o mașină,
mai fumează, din când în când,
câte o țigară.
pe unde oare îi umblă mintea?
e dezamăgit, se simte invizibil,
așa neobservat de trecători?
poate doar îi place să stea
cu mine în brațe,
rezemat de capota unei mașini.
dar...
e o zi rece...
și degetele-i înghețate...!
nu cred că știe
că, la etajul doi
al unei facultăți,
o fată ne observă
și scrie o poezie
despre noi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Ai sa imi spui ceva?