Chiar si aici, inauntrul sufletului meu,
ma simt prea mult acolo,
acolo unde am fost de la inceputuri,
acolo unde am incercat sa ajung
dar mi-au disparut treptele,
una cate una, mancate chiar de oameni.
Vreau sa dispar din acest aici,
ca o raza de soar in apus.
As vrea sa apar din nou,
cu alt trup si alta minte
si o simtire golita, fara de memorie,
nici chiar involuntara.
As vrea sa apar din nou,
sa tin viata si s-o iau,
sa cresc in valuri purtate de vant,
sa se oglindeasca tot cerul in mine.
As vrea sa apar din nou,
ca simplu fenomen atmosferic,
sa plutesc nestingherita
prin paduri, pe rauri,
prin munti si vai...
si sa fiu numita ceata,
As vrea sa apar din nou,
intinsa pe spate pe o stea
si sa ma uit in sus,
la celelalte stele atarnate pe cer
sau jos, la pamanteni,
sa-i vad cum isi continua viata,
ca si cand niciodata nu s-ar sfarsi.
Dar...sunt blocata in aici....
si pot doar sa-mi amenajez
cat mai confortabil interiorul,
pentru a reusi sa raman,
cand, poate, tot ce vreau sa fac -
e sa plec.
