Si se sparge, din greseala, transformandu-mi
cristalinul in magic caleidoscop,
colorat cu cioburile umbrii tale.
Ecoul glasului tau mut patrunde
adanc in viata-mi fara scop,
Atingandu-mi inima adormita
cu acordurile lui fine de pian.
Dar nu e de ajuns: spune-mi doar cum as putea
Sa imi trimit emotiile, legate cu panglica rosie, pana
la marginea mintii tale...
Si cum ar putea acestea cadea, alunecand pe trepte de catifea
tocmai pana la inima ta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Ai sa imi spui ceva?