Evanescenta

Timpul mi-a inghitit

jocurile magice,

cartile colorate

si asteptarile marete.

In trecut a ramas

primul gand de nebunie,

acum doar absurda halucinatie

a imaginatiei mele bogate.

Pana si trandafirului alb

al intelegerii si sinceritatii

ii cad acum petalele, una cate una,

arse de falsitate.

A ramas doar o fiinta in plus,

aparent normala,

dar totusi necunoscuta

Si privesc dezdanajduita spre ea

in timp ce isi cere scuze

ca nu poate fi altcineva.

Iar ea se uita trista la mine

Dar nu vede decat sentimentele

asternute pe hartii mototolite

ce se transforma in fluturi albi,

zburand spre infinit.