Mascarada

Cazand din nori de vise rotitoare

ajung direct, in rochie de epoca,

la mascarada chipurilor omenesti.

Hoinaresc printre curtezane

ce nu stiu sa iubeasca,

ma ciocnesc de bufoni

ce pretind ca sunt printi

si printi pierzandu-se printre bufoni,

ce-si ascund ratiunea si simtirea 

in spatele modei de a fi idiot.

Prin aceasta sala de bal asasina,

sageti lustruite de priviri otravitoare

imi zdrentuiesc rochia si o sfasie

in bucati vulturii deghizati in porumbei.

S-ajung in centrul mascaradei

la oglinda cioplita de mintea mea

unde se vede doar o fata luminoasa

cu o gura zambind - costumul

pentru ieri si azi.

Celelalte masti se odihnesc

linistite, etalandu-si ironia,

ascunse de evantaiul aparentelor

pana cand mascarada le va cere.