Anisia (C.D.)

Pe vremuri, în Grecia Antică, trăia o fată pe nume Anisia;

ea făcea cinste numelui purtat, fiindcă într-adevăr era de o frumuseţe unică – 

până şi Zeus se îndrăgosti de ea, nefiind în stare să îi reziste.

O văzu întâia dată pe malul unui râu, căutând în pădure diverse substanţe

din care să-şi facă noi vopseluri.

Impresionat, dar nedorind să îşi arate chipul încă, stăpânul zeilor îi spuse doar:

”Mai frumoasă ca o zi de primăvară eşti, Anisia - şi mai încântătoare decât dansul stelelor oglindite în râul de aici!”

Dezorientată, Anisia se uită în jur şi nu văzu pe nimeni –

crezuse că e Dimitris, logodnicul ei, dar nici urmă de el prin pădure.

Fugi repede acasă. Mai cu treabă, mai cu desenat, ziua trecu

şi ea la misterioasa voce nu se mai gândi.

În zilele următoare, Dimitris o luă cu el la vânătoare.

Pe când pregătea masa, întinzând ce avea în coşulet

pe pătura de iarbă şi de flori… văzu un cerb apropiindu-se.

Iubind animalele, Anisia se ridică uşor şi îi spuse:

”Pleacă de aici, dragă cerbule! De mai zăboveşti mult,

Dimitris şi ceilalţi te vor vâna fără milă…!”

Dar cerbul se apropia din ce în ce mai mult de ea,

până ce fata putu să-l atingă.

Atunci se auziră vocile vânătorilor, Anisia se întoarse

puţin, dar surpriză!

Mâna ei rămase în aer, fiindcă cerbul dispăruse.

Se sperie, dar, din nou, nu spuse nimic nimănui.

La ceva timp după aceste curioase întâmplări,

Anisia merse la templul zeiţei Athena – i-a adus

ofrande şi i-a povestit tot ce i se întâmplase.

Nu  a primit vreun semn care să o lămurească

de la zeiţă.

Când a plecat de-acolo a trecut pe lângă o bătrână –

 i-a dat bineţe şi o floare din buchetul ei.

Nu a mai văzut, desigur, că bătrâna a călcat floarea

ei în picioare, apoi s-a evaporat, la fel ca cerbul.

În noaptea aceea, Anisia era îngrijorată şi a adormit greu.

Când somnul o doborî, visă că

Dimitris venise la ea acasă şi o invita 

la o plimbare pe plajă. 

A doua zi, fata decise să arunce o privire 

pe-acolo, crezând că poate Athena i-a trimis un semn.

Mare îi fu mirarea când îl găsi acolo

chiar pe iubitul ei.

Când se înseră, cei doi încă mai pălăvrăgeau –

ajunseseră între timp la stânci. Atunci

se întâmplă cel mai straniu lucru dintre toate:

Anisia văzu apropiindu-se de ei un om;

acela era un alt Dimitris! El o striga pe nume

şi o întreba unde a dispărut toată ziua.

Când al doilea Dimitris ajunse la câţiva metri,

primul Dimitris dispăru - ş-atunci se petrecură

mai multe lucruri deodată:

Anisia ţipă, o furtună se porni din senin

şi un vînt nemilos o împinse pe fată de pe stânci,

făcând-o să piară în valurile dezlănţuite.

Dimitris încercase să o prindă, dar fără folos.

Femeia de la templul Athenei fusese Hera –

deghizată.