Motive

Eu nu simt nevoia să îmi cânt fericirea,

să înalț imnuri bucuriilor mele.

Poate pentru că sunt rare și durează puțin...

și nu vreau să le scot la suprafață,

ci, din contră, vreau să le păstrez

cât mai mult în mine.

Prefer să-mi folosesc tristețea 

și gândurile sumbre 

ca bază pentru creație.

Poate că, astfel, realizez un fel de schimb:

permițând ca ceva apărut din întuneric

să meargă în afara mea,

primesc un pic de împlinire, 

un strop de mulțumire

și rămân ceva mai veselă.