[Privește imaginea de mai sus!
Nu-i așa că parcă auzi strigătul acela
chiar în camera ta, în inima ta?]
De n-aș mai avea un strop
de minte "normală" în cap,
aș începe și eu să țip
ca Tommy din Never Let Me Go!
Dar mai am, din (ne)fericire,
așa că eu strig...doar înăuntrul meu.
Și oh...e un strigăt de furie,
de neputință, de nerăbdare, de neliniște,
de singurătate, de revoltă și...de frică...
Un strigăt ce târăște în vârtejul său
o mie de sentimente confuze,
transformate într-un întunecat caleidoscop
ce nu-mi dă pace. Nu-mi dă pace!
Noaptea, ținută trează de acest continuu strigăt,
doar o agendă și un pix, ce-mi așteaptă mărturia,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Ai sa imi spui ceva?