Leagănele

Aș fi adorat o grădină mare,

cu o livadă întinsă de piersici.

În mijlocul ei, aș fi văzut două leagăne,

legate de crengile copacilor înalti ce se profilează

pe cerul anotimpurilor.

Mi-aș fi uitat ființa acolo ore întregi,

ce s-ar fi metamorfozat în frunză sau fum

și ar fi zburat liniștită peste toată 

realitatea sumbră.

Celălalt leagăn ar fi mereu păstrat pentru umbra mea - 

eu aș pleca; ar trebui să trăiesc,

dar pe ea aș fi lăsat-o acolo, 

în liniștea feerică a livezii de piersici.

Provocare: "Ce gânduri îți inspiră imaginea de mai sus?" Altceva, găsiți aici.