Sunt situatii in care orice ai
alege,
Nu e buna nicio varianta...
Si [par] atat de fara iesire
Incat pana la urma,
Trebuie sa alegi.
Si alegand, oglinda se sparge
Intodeauna.
Prin cioburile ramase pe podeaua
Din camera inchiriata a sperantei
Ma mai pot zari din cand in cand,
Fara sa stiu insa cine sunt
Sau incotro ma indrept,
Fiindca ba sunt tarata inainte,
Mereu inainte de nemilosul
Cronos,
Care nu permite niciodata sa se
opreasca Muzica
Pana in Momentul Final;
Ba fug de mine, dorind sa ma
abandonez undeva,
Pe un tarm indepartat,
Unde sa nu mai stiu nimic,
Sa nu mai spun nimic,
Sa nu mai ascult nimic,
Sa nu mai gandesc,
Sa nu mai simt,
Sa nu mai Exist.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Ai sa imi spui ceva?