E o atmosfera atat de apasatoare
In acest oras gri si prafuit,
Incat am impresia ca am ajuns
Intr-o lume bacoviana,
Scoasa dintre filele cartilor
Si transpusa in cotidian.
E plin de simbolism in jurul meu...
Cu frunzele toamnei
ratacind
Pe trotuarele pe care s-au strans
Impreuna lacrimile cerului,
Aparandu-se astfel de frigul
Ce imi ataca sufletul
Intr-un stil…
Bacovian!
Poezia asta a picat la fix pt mine..exact asa ma simt eu acum...Inconjurata de o lume prafuita,o lume care nu are nimic atragator,bolnava de tristete.totul e atat de straniu,de morbid..o atmosfera de doliu...ca sa vb inb termeni bacovieni..
RăspundețiȘtergereInca 1 data,ca de fiecare data..felicitari pt poezie..dar mai stii ce ti am sp eu pe vremea knd stateam impreuna...as prefera sa nmy scrii nkodata...decat sa fii asa..
:( multumesc...da, stiu....o sa incerc insa sa scriu si cand sunt bine, daca am vreo idee draguta si un pic de timp....
RăspundețiȘtergerepai d'abia ast s citesc o poezie scrisa de tn knd esti bine.
RăspundețiȘtergerePS I miss u>:D<
:)
RăspundețiȘtergereP.S. I miss you too
Frumos scris, bravo :D
RăspundețiȘtergeremultumesc!
ȘtergereO poezie foarte frumoasă, bravo!
RăspundețiȘtergereNu de puține ori ajung să mă simt ca într-un univers bacovian. :D
multumesc, Ralu :*
Ștergere