Pentru ce?

 
Scarlet Johnsson si Ethan Reynolds, se socoteau, intr-un septembrie insorit, pe care ploaia il alinta uneori cu picaturi mici si jucause de apa, cei mai fericiti logodnici din intreaga lume. Pentru ei, toate zilele erau perfecte atata timp cat se avea unul pe altul si aveau certitudinea ca se vor casatori la inceputul lunii octombrie.
   Intr-o zi, pe cand se intorceau de la mama lui Ethan, tinerii nostrii indragostiti s-au oprit la lacul de la marginea orasului, la rugamintea lui Scarlet.
   -Multumesc, dragul meu, ca ai oprit aici. Promit ca nu stam mult, doar cateva clipe.
   -Scarlet, nu ai pentru ce sa imi multumesti. Stii ca as face orice ca sa te vad zambind. Putem sta cat vrem, cred ca avem ziua libera.
   -Da...Pregatirile pentru nunta noastra sunt cam pe final. Maine ma duc cu Meredith sa imi aleg rochia de mireasa...Si pe urma, nu ne mai ramane altceva decat sa asteptam sa treaca zilele mai repede.
   -De abia astept sa devii doamna Scarlet Reynolds!
   -Nu mai mult ca mine, crede-ma. Deja Johnsson mi se pare un nume asa nesuferit...Nu mai am rabdare sa scap de el.
  -Din pacate, nu putem sa preluam franele timpului, doar pentru placerea noastra, oricat ne-am dori. Gandeste-te ca vom avea toata viata inainte, dupa ce vom fi casatoriti, sa fim impreuna. Vreau sa te intreb unde doresti sa mergem in luna de miere. Te las pe tine sa alegi.
   -Serios? Esti atat de adorabil, Ethan! Ti-am mai spus ca te iubesc?
   -Nu in ultimele 20 de minute, cred, zise Ethan zambind.
   -Te iubesc! Asa...revenind la intrebarea ta, mereu am visat la un safari in Africa...de cand eram mai mica si urmaream documentare la TV.
   -Atunci, vom merge la un safari in Africa.
   -Multumesc, multumesc, multumesc! zise Scarlet, imbratisandu-l si strangandu-l la piept cu mainile ei micute.
   A doua zi, Scarlet si prietena ei, Meredith, intrau intru-un magazin cu rochii de mireasa.
   -Ma vei ajuta sa aleg rochia, da? intreba Scarlet.
   -Desigur, raspunse Meredith. Sunt prietena ta cea mai buna, cum te-as putea lasa sa te duci la altar cu o rochie care sa nu iti puna in evidenta frumusetea?
  -Multumesc, scumpa mea, zise Scarlet razand.
   Dupa doua ore obositoare pentru Scarlet si cu siguranta aproape plictisitoare pentru Meredith, viitoarea mireasa isi platea rochia la casa. Pe chipul ei se citea nerabdarea de a o purta cat mai repede, fiind la bratul lui Ethan.
   In ultima saptamana de dinaintea casatoriei, Ethan a trebuit sa plece pentru doua seri in provincie, in legatura cu niste afaceri. In prima seara a lui plecat, Scarlet se plimba prin parc cu Meredith. Tocmai se asezasera pe o banca, cand au vazut apropiindu-se un tanar. Acesta era Bryan Thomas, un fost iubit al lui Scarlet. Se despartisera cu mult timp inainte ca fata sa il cunoasca pe Ethan si ramasesera in relatii bune, desi nu se vedeau prea des. Acum, Bryan se intorsese din Elvetia, unde statuse trei ani.
   -Scarlet Johnsson! E posibil sa nu ma insele vederea? zise el.
   -Vederea ta e foarte buna, domnule Thomas, ii raspunse Scarlet. Sunt chiar eu, in carne si oase.
   -Ma bucur sa te revad. Au trecut multi ani de cand nu am mai vorbit...
   -Da, ai dreptate...Ce ai mai facut?
   -Oh, scumpa Scarlet, imi pare foarte rau, dar trebuie sa ajung undeva acum. Nu ne putem intalni maine sa povestim?
   -A...da, desigur. Uite numarul meu de telefon. Asta e adresa mea. Suna-ma cand treci pe acolo, maine voi fi toata ziua acasa.
   Ziua urmatoare, Bryan a mers s-o vada pe Scarlet pe la ora 20. Meredith fusese la Scarlet pana atunci, dar cand a venit domnul Thomas a plecat, lasandu-i sa vorbeasca in voie.
   Pe cand Meredith era la doua strazi de casa lui Scarlet, il vazu apropiindu-se pe Ethan.
  -Buna, Ethan! Nu trebuia sa vii maine? zise ea.
  -Ba da, Meredith, dar am scapat mai repede. Acum ma duc sa o salut pe Scarlet si pe urma ma culc si eu, ca sunt foarte obosit. Tu ce mai faci?
  -Eu am plecat de la Scarlet. E putin cam ocupata acum.
  -Da? Cum asa? facu Ethan, curios.
  -Pai...a venit in vizita un fost iubit de-al ei. Nu l-a mai vazut de cativa ani si presupun ca au multe de povestit. Eu trebuie sa plec. La revedere, Ethan!
  -La revedere, Meredith, ii raspunse Ethan. Desi nu vroia, incepuse sa il roada gelozia, la gandul ca cineva pe care Scarlet il iubise inainte sa il stie pe el era acum singur cu ea, in casa ei. Se tot intreba de ce Scarlet nu ii spusese nimic de tip cand vorbisera acum cateva ore la telefon.
  Desi stia ca Scarlet nu l-ar insela nicioadata, se hotari sa nu o mai sune si sa se duca direct la ea. Cand ajunse pe strada unde statea Scarlet, se opri in fata casei, uitandu-se pe fereastra.
  Inauntru, Scarlet ii spusese lui Bryan de viitoarea nunta cu Ethan, si cat de entuziasmata era. Bryan se ridica de pe canapea, spunand ca trebuie sa plece. Isi luara la revedere si Bryan o saruta pe obraz. De afara insa, Ethan, asa cum era de agitat, a inteles cu totul altceva.
  Nu ii venea sa creada ce a vazut, i se parea ca cerul cazuse pe el, strivindu-i increderea totala pe care o avea in Scarlet. Acest lucru se datora poate si faptului ca dorea sa o tina pe Scarlet numai pentru el, sa o ascunda de intreaga lume, daca era posibil, sa isi traiasca visul nederanjati de nimeni.
  Pleca grabit spre casa inante ca Bryan sa deschida usa.
  A doua zi, nu i-a zis nimic lui Scarlet, nu a intrebat-o nimic, ci s-a prefacut ca totul este in ordine. Tot astepta insa ca fata sa ii zica daca a primit vreo vizita, dar nu a facut-o. Pur si simplu, Scarlet nu vedea asta ca pe ceva foarte important, ea era doar fericita ca s-a intors Ethan, si evenimentele trecute i-au iesit din minte. Meredith nu i-a spus ca Ethan se intorsese mai devreme si nici ca i-a spus de vizita domnului Thomas.
   Tacerea lui Scarlet l-a facut pe Ethan sa ia o hotarare dificila, cea mai grea decizie de pana atunci, dar simtea ca nu se putea casatori cu o fata in care nu avea incredere. Cand ajunse in camera lui, compuse o scrisoare pentru Scarlet, in care ii spuse ce vazuse, dezamgirea pe care a avut-o cand a vazut ca ea nu pomeneste nimic de asta si hotararea pe care o luase, aceea de a anula totul. Ii mai spuse ca ii pare foarte rau, dar ca va pleca din oras, pentru ca nu putea sa mai stea aproape de ea dupa toate cele intamplate.
   Cand primi scrisoarea, Scarlet crezu ca totul e o gluma, nu avea cum sa fie adevarat, nu era posibil ca Ethan sa vorbeasca serios. Incerca sa il sune, dar ii raspunse robotul. Nu stia ce sa faca. Mai era asa de putin pana la nunta, pana sa devina doamna Reynolds, nu se putea ca lumea ei sa se sparga in bucatele ca un glob de cristal. Se duse chiar pana la el acasa, dar nu era nimeni. Ethan chiar plecase.
   Atunci, se hotari sa ii scrie. Rupse o foaie chiar din caietul pe care el il uitase cand plecase in graba, dupa ce i-a scris ei. Ii spuse ca totul e o mare neintelegere, sa se intoarca sau macar sa raspunda la telefon, pentru ca povestea lor nu se putea termina asa. Se semna " A ta, Scarlet Reynolds", asa cum trebuia sa devina. Dupa ce termina isi dadu seama ca nu avea insa cum sa ii trimita scrisoarea, pentru ca nu stia unde plecase. In acel moment, cazu in cea mai adanca disperare, iesi din casa lui, ratacind pe strazi, neputand sa creada ce se intampla.

  Umbland aiurea, ajunse chiar in apropiere de lacul unde isi stabilisera luna de miere. O luna de miere care nu va mai exista. Pe cand traversa strada, fara sa se asigure, fara macar sa fie pe o trecere de pietoni, o masina o lovi din plin, soferul incercase sa franeze, dar mult prea tarziu. Cand o vazu intinsa pe jos, cobori repede din masina. Incerca sa vada daca fata mai traia.
   -Domnisoara, domnisoara! striga acesta disperat. Va rog sa va reveniti. Imi pare foarte rau, nu v-am vazut, zise el, dupa care izbucni in plans.
   -Sunt Scarlet...Reynolds...reusi ea sa spuna, inainte sa isi dea duhul.
   A fost dusa la spital de o salvare, desi tot ce putusera medicii sa faca a fost sa stabileasca ora exacta a decesului. A fost anuntata familia ei. Meredith a venit si ea la spital. Tot ea l-a sunat pe Ethan sa ii spuna tragedia. Se simtea foarte vinovata pentru ce se intamplase, dar nu mai putea sa schimbe nimic.
   Ethan a ajuns inapoi in oras cat a putut de repede, conducand ca un nebun pe strazile aglomerate, fiin aproape de moarte el insusi.
   Cand sosi la morga, cineva de acolo l-a intrebat daca era domnul Ethan Reynolds si i-au dat scrisoarea pentru el. Dupa ce o citi cu infrigurare, observa ca Scarlet s-a semnat cu numele lui de familie. Atunci cazu in genunchi langa masa pe care zacea frumoasa lui Scarlet, acoperita cu un cearsaf de un albastru glacial. Nu isi mai stapani lacrimile, si fu nevoie de doi barbati care sa il ridice de acolo.
  In ziua care trebuia sa fie cea mai fericita pentru ea, Scarlet fu inmormantata. Pe piatra ei de mormant, Ethan a pus sa se scrie: "Cuvintele sunt de prisos in fata durerii pierderii miresei mele  pentru eternitate, Scarlet Reynolds."