cumva, unii ani sunt simetrici -
chiar dacă nu în totalitate.
cumva, întodeauna septembrie
pare că
e luna în care am
cel mai mult curaj
și cea mai mare nevoie
să îmi las ideile să iasă
afară la joacă,
printr-o natură încă în viață,
dar obosită și gata să renunțe
la toate tristețile și bucuriile
sub forma unui minunat vârtej
de frunze ruginii dansând
prin vântul schimbării.
nu decembrie e sfârșitul.
nu ianuarie e începutul.
pe peronul meu, septembrie e,
aproape întotdeauna, hotarul:
după - totul reîncepe, cumva
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Ai sa imi spui ceva?