Intunericul dintr-o
prima noapte
Departe de locurile familiare
E prietenos cu mine,
Neavand loc pentru fantasme.
Mai e destul pana cand lumina
Va bate la portile zorilor
Si Soarele va lua
locul Lunii,
Dar singuratatea nu
exista
In aceste momente,
Fiindca am amintirile.
am momente destul de dese,cand intunericul ma face sa ma simt extraordinar de bine si de multe ori apare acea melancolie a mea destul de prietenoasa.intradevar noaptea este un bun sfatuitor si noaptea mi se deschide sufletul,ochii,inima chiar toate acestea fiind ca o regina a noptii ce nu se deschide decat noaptea.Seara trecuta am incercat o plimbare pe Lacul Morii,pe la vreo 11 seara.Am de catva timp frica de apa pentru ca am avut cosmaruri si e normal insa acea apa imi era parca mai apropiata ca oricand la fel si noaptea.Se pare ca uneori ce uram ne devine prieten foarte bun.Singuratatea nu va exista niciodata atata timp cat tu te simti prezent cat timp esti tu insuti si cat timp comunici cu tine.Pentru tine cea mai puternica si mai de folos persoana cand te simti singur/a esti tu.Mai am una insa e cam greu de deslusit.Doamna Palade ar fi foarte geloasa pe tine(niciodata nu imi aratam pic de interes sa descopar o poezie sau sa incerc macar in felul meu sa o inteleg sau sa o comentez).
RăspundețiȘtergerehmmm...ce ai spus tu, ca pentru mine "cea mai puternica si de folos persoana cand te simti singura" sunt eu, e chiar interesant ;))
RăspundețiȘtergerema bucur ca imi comentezi poeziile :))
si eu sper ca inspiratia ta sa ma ajute s-o fac mai des :))
Ștergere