se vede jos, in miezul nisipului,
descoperit de valurile albe-
un chip.
Si chipul are, evident: doi ochi,
unul in care se vede plaja
arzatoare la amiaza
si unul in care se zbate un peste firav,
pe care se bat un pescarus si un pelican.
O spranceana ii e arcada groasa,
pe care ar putea sta insusi cerul,
iar cealalta e subtire de nu ar tine
nici o pana.
Nasul ii e portal pentru mirosuri si arome
trecute si viitoare, iar
gura pare ca musca tot ce e nefiresc
si sangele nefirescului
i se scurge pe la colturi.
Si chipul ramane acolo, in miezul nisipului,
ascuns de flux si scos la iveala
de reflux.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Ai sa imi spui ceva?