Steaua mea stralucitoare
nu voia sa ma lase
sa spun ca cerul meu
e la pamant.
Dar praf de dor
si parere de rau
imi zgandara creierul
pana-mi ajung la suflet.
Si chiar mi-e dor
de glume proaste,
de aurore boreale
si melodii considerate marfa.
Si placeri vechi, dureroase,
de auditii in miez de noapte,
se scurg incet, picatura cu picatura
in paharul rosu al durerii.
Si mie mi-e dor...
RăspundețiȘtergereImi place poezia ta la nebunie:X
stiu...prima parte:)) :-<
RăspundețiȘtergereMi-e dor, mi-e dor
RăspundețiȘtergereDe fraţii mei din Labrador.
Trezeşte amintiri poezia asta.
placute sau mai putin placute?
RăspundețiȘtergere