Fata din fotografie

   

   Pe cand se intorcea de la scoala, dupa ce sustinuse ultima teza din clasa a VIII-a, Samuel Collins hotari sa treaca pe la anticariatul din apropierea casei lui sa isi ia o carte, deoarece citise toate cartile pe care le avea in biblioteca personala.   

   -Buna ziua, Tim! ii spuse el vanzatorului.

   -Buna ziua, tinere Collins. Cu ce te pot ajuta?

   -Caut o carte, Timmy. Ceva interesant, antrenant...

   -Ar trebui sa gasesti ceva pe raftul din spate.

   -In regula, ma uit pe acolo prima data.

   La scurt timp, Samuel iesea din anticariat, grabit sa ajunga acasa sa citeasca noua carte: Aventurile si memoriile lui Sherlock Holmes, de Sir Arthur Conan Doyle. Primele aventuri le-a citit imediat, derulandu-i-se parca prin minte un adevarat film, fiind placut surprins de inteligenta si spiritul de observatia iesit din comun al faimosului detectiv si incercand sa desluseasca misterul fiecarui capitol inainte ca rezolvarea sa ii fie dezvaluita prin intermediul doctorului Watson.

   Cand ajunse la capitolul "Aventura coronitei de beril"  prin perdeaua albastru-deschis razbatea slab lumina portocalie a amurgului, asa ca lua o pauza. S-a dus la bucatarie sa manance ceva, apoi a revenit in camera lui. Pe la mijlocul capitolului, ceva i-a atras atentia lui Sam. Nu era vreun detaliu important sau vreo gluma de-a lui Holmes. Nu. Nimic de genul. Era ceva neasteptat. Intre paginile vechii carti cu coperti roase de vreme zacea  ratacita fotografia unei fetite. Era o copila frumoasa, cu un par blond spre roscat, in care purta o fundita roz cu bulinute albe. Parea sa aiba vreo 4-5 ani. Intrigat de descoperirea facuta, Samuel intoarse fotografia. Pe spate erau scrise initialele S.W. si anul 1994. Daca aprecierile lui erau corecte, fata ar trebui sa fie acum de varsta lui. 

   Pentru moment, baiatul nu dadu importanta faptului. Pana la urma, o poza uitata intr-o carte veche nu era mare lucru. Citi mai departe, pana simti ca nu mai vedea bine, apoi s-a culcat. De dimineata, stia ca a visat mai toata noaptea, dar, oricat incerca, nu isi putea aminti ce. Si-a vazut mai departe de activitatile obisnuite, scoala, iesiri cu prieteni, ajutandu-l si pe tatal sau sa construiasca o terasa. Asa au trecut zilele si Samuel a intrat in vacanta de vara. O luna mai tarziu, baiatul si tatal lui terminasera terasa. Intr-o seara, Sam isi aminti ca mai avea cateva pagini de citit din Sherlock Holmes. A luat cartea si s-a intors afara. Pe cand cauta locul unde a ramas, dintre pagini scapa poza fetei. In acel moment, Samuel isi aminti visul pe care l-a avut in seara in care a descoperit poza. In acel vis nu facea altceva decat sa o caute pe fata din fotografie. Isi aminti ca mergea pe strada cu poza in mana, intreband pe toate fetele pe care le intalnea si care pareau sa aiba varsta potrivita daca ele erau in poza. Se trezise tocmai cand se apropiase de o fata si vroia sa ii arate poza, asa ca nu mai putu sa afle daca ea era sau nu cea pe care o cauta.

   Amintirea acestui vis vechi, pe care il si uitase intre timp, fu ca o revelatie pentru Samuel. Din acel moment, incepu sa isi doreasca sa o gaseasca pe fata din fotografie, fie doar si pentru a-i inapoia poza. Sau cartea, daca aceasta dorea. La inceput i se parea o joaca sa-si intrebe cunostintele daca stiau vreo S.W. care arata ca in poza gasita, pe la 4-5 ani. In scurt timp insa,. S.W. incepu sa il obsedeze intr-atat incat vedea initialele chiar si pe zidurile caselor pe langa care trecea, in toate paginile fiecarei carti pe care o citea etc. Hotarandu-se ca asta nu mai poate continua, merse la anticariatul de unde luase cartea.

   -Buna, Tim! spuse el repede. Ma intreb daca ma poti ajuta cu ceva.

   -Desigur, Sammy, ce s-a intamplat? intreba vanzatorul amabil.

   -Oare mai tii minte cine ti-a adus cartea Sherlock Holmes pe care am luat-o eu cu ceva timp in urma? E important pentru mine.

   -Oh, dar cum as putea sa uit, Samuel baiete? Era o fata inalta, blonda, frumoasa ca un inger si cu ochii albastri ca marea cand se apropie furtuna. 

   La auzul vorbelor vanzatorului, lui Samuel ii venea sa topaie de bucurie. 

   -Si cine era, Tim? Cine era? intreba el, entuziasmat.

   -Asta nu stiu sa iti zic. Stiu doar ca nu parea sa fie din oras. Nu am mai vazut-o niciodata pe aici.

  -Nu imi mai poti spune nimic altceva? Un indiciu care sa conduca la ea? 

   -Sa ma gandesc...Stiu ca dupa ce a inchis usa magazinului meu, am iesit si eu afara pentru ca ma striga cineva. Daca nu ma insel, fata a intrat in casa aceea veche de la colt. Dar, repet, nu e de aici, si nici nu am mai vazut-o de atunci. Sper sa iti fie de folos.

   -Multumesc mult, Tim! Si eu sper la fel.

  Cand iesi din anticariat, se duse glont spre casa indicata de Tim. Suna emotionat la usa. Imediat aceasta se deschise si in prag aparu o femeie de vreo patruzeci de ani.

   -Buna ziua, spuse Samuel. Ma scuzati ca va deranjez. Am o intrebare...

   -Cu ce te pot ajuta? raspunse femeia amabil.

   -Ma intrebam daca cunoasteti vreo fata cam de varsta mea, blonda, cu initialele S.W. si care arata asa cand era mica...? zise el descurajat, constient de intrebarea stupida pe care o pusese, scotand poza fetei.

   -Imi pare rau, dragule, dar nu stiu pe nimeni. In plus, eu m-am mutat aici de doua saptamani. 

   -Oh...facu Samuel.. Si nu stiti unde s-au mutat cei care locuiau aici inaintea dumneavoastra?

   -Ma tem ca nu...

   -Bine. Multumesc. La revedere...spuse Sam trist.

   In timp ce se indeparta, isi dadu seama ca aici se termina cautarea lui. Nu mai avea niciun indiciu, niciun fir pe care sa il urmeze. Se parea ca fata din fotografie va ramane doar atat: fata din fotografie. Dezamagit, se intoarse acasa. Zilele verii trecura greu pentru ca S.W. ii tot aparea in fata ochilor, chiar daca incetase sa se mai gandeasca. 

  Vara se termina, lasand toamna sa ia in stapanire orasul, frunze ruginii valsand pe muzica vantului pe deasupra capetelor trecatorilor, pierzandu-se in zare. Samuel isi parasi oraselul pentru a merge in marele oras, la cativa kilometri distanta, la liceu. Desi nu mai spera ca o va gasi, se hotari sa copieze poza lui S.W. si sa o lipeasca la avizier, in speranta ca cineva o va recunoaste. Dar nimeni nu suna la numarul pe care il scrisese sub poza. Nimeni nu parea sa fie S.W. 

   La terminarea liceului, Samuel nu avea nicio veste despre fata din poza. Sperantele lui, care d-abia se iveau fiindca indoiala abia le ingaduia sa rasara, se naruira pentru a doua oara. Oare nicioadata nu o va gasi pe S.W.? Devenea enervant. De ce se consuma atata pentru o poza veche dintr-o carte si mai veche? De cate ori se intreba asta nu primea niciodata niciun raspuns de la el insusi. Doar un sentiment ca asta trebuie sa faca. Sa o gaseasca, candva, pe fata din fotografie.

   Curand, a intrat la facultatea de Drept. Nu a mai facut nimic sa o gaseasca pe fata. Nu credea ca e posibil sa o gaseasca. Iesi cu cateva fete, incerca sa aiba o relatie serioasa, care sa dureze mai mult de cateva luni, dar nu reusea. Nici el nu isi dadea prea bine seama de ce.

   Intr-o seara, pe cand era in anul trei de facultate, Samuel iesi cu niste prieteni. Mersera la un club. Dupa cateva ore, prietenii lui au plecat, dar el a mai ramas pentru ca nu ii era somn si nici chef nu avea sa se intoarca in apartamentul lui micut. Pe cand statea la bar, cu un pahar de whisky in fata lui, langa el se aseza o fata. Se intoarse si observa ca era chiar frumoasa. Era blonda si ochii ii erau albastrii. "Albastrii ca marea cand se apropie furtuna" ii rasuna deodata in minte vorbele vanzatorului de la anticariat. "Hey! Dar asta e irelevant" isi spuse el.

   -Cine te-a suparat? intreba fata, cu o voce joasa, dar hotarata.

   -Femeile, ii raspunse Samuel, deoarece cu o zi in urma prietena lui se despartise de el.

   -Vai, dar sper ca nu ne bagi pe toate in aceeasi oala! zise ea.

   -Nu asta ar trebui sa fac?

   -Bineinteles ca nu. Dar, ce s-a intamplat? Nu vrei sa imi povestesti?

   Si asa incepu, fara ca el sa stie, o noua etapa in viata lui Sam. Noaptea trecu in aceasta companie placuta. La plecarea din club, el o intreba pe fata cum o cheama si daca ii poate da numarul ei de telefon. Ea a spus ca da. Si ca o cheama Sally. La auzul numelui, inima lui Sam incepu sa bata mai repede. "Sa fie posibil?" Sally. S. Nu, probabil ca bause prea mult. Mai mult ca sigur, de fapt. 

   Pleca spre casa, ceva mai fericit decat fusese la venirea in club. A doua zi a sunat-o pe Sally. S-au intalnit in weekend. A aflat ca era la Medicina, a aflat unde locuia, plus multe alte lucruri, dar ii era frica sa o intrebe care ii era numele de familie sau sa ii arate poza. Cand iti doresti ceva foarte tare si presimti ca esti pe punctul de a obtine acel lucru, uneori ti se face frica. Fireste ca tot ce vrei sa faci e sa intinzi mana si sa il iei, dar parca ti-e frica sa nu il pierzi sau sa nu fie doar o iluzie. Asta i se intampla acum lui Sam.

   Se intalneau tot mai des. Pana la urma s-au indragostit si au inceput sa fie, pe cat le permitea timpul, nedespartiti. Dupa vreo luna, Sam si-a facut curaj si a intrebat-o cum o cheama. "Sally Watson, dragul meu" a fost raspunsul ei. Cand a auzit asta, Sam era aproape sigur ca Sally Watson e S.W. din fotografie. Dar, tot nu  avea curajul sa fie suta la suta sigur si nu ii pomeni nimic de fotografie. 

   Alaturi de Sally, timpul trecea mai repede. Intr-o clipa parca, au implinit un an de cand erau impreuna. Acesta era, cu siguranta, un record pentru Sam. O ceru in casatorie. Spre surprinderea lui, Sally chiar accepta si parea sa fie fericita. Mai mult de atat nu putea cere.

   Dupa nunta, Samuel si Sally mersera pentru doua zile in oraselul natal al lui Sam, inainte sa plece in luna de miere. In timp ce erau pe terasa din curtea lui, Sam decise ca a venit timpul sa ii arate lui Sally fotografia. Ii spuse ca vine imediat, ca se duce sa ia ceva. Lua vechea carte si baga fotografia in ea, acolo unde o gasise cu atatia ani in urma. Cand s-a intors la Sally, aceasta a recunoscut imediat cartea. 

   -Sam, dar asta e cartea mea...pe care am lasat-o la anticariatul din acest orasel acum multi ani, cand am stat doua-trei zile la verisoara mea! Nu pot sa cred ca a ajuns tocmai la tine! Si...si....asta e poza mea....Ce rau mi-a parut cand mi-am dat seama unde am lasat-o, dar deja plecasem...

   In acel moment, Sam o imbratisa apoi o invarti in aer de cateva ori, tinand-o in brate. Sally nu intelegea prea bine de unde aceasta mare bucurie.

   -Te-am gasit! Te-am gasit! S.W., te-am gasit in sfarsit! Oh, incepusem sa cred ca nu vei aparea niciodata.

   A lasat-o jos si i-a explicat cele petrecute cu ani in urma, cat timp o cautase si cum nu ii raspunsese nimeni niciodata.

  -Da, Sam. Se pare ca ai gasit-o pe S.W. Te-ai si casatorit cu ea, ii raspunse Sally fericita, intelegand acum totul.