„Numai numele să nu 

mi-l amintești, 

pentru că el are 

o infinitate de trupuri 

și s-ar putea să ți-l arate 

pe-acela 

pe care tu nu-l cunoști.” 

Nichita Stănescu 

se întâmplă adesea să am parte
de surprize - din partea mea.
am descoperit și tot descopăr
că în mine există mai multe persoane.
nu sunt mereu aceleași -
apar, dispar și reapar
când mă aștept mai puțin.
de-asta, îmi dau acum seama
că nu prea pot să am pretenția
ca cineva să mă cunoască
bine.
să mă accepte.
poate că nici eu nu aș fi în stare
să mă înțeleg cu toate fațetele cuiva.
ar fi frumos, însă,
ca cineva să își dea totuși puțin interesul.
serios, mi-aș da și eu interesul,
dacă oamenii nu s-ar îndepărta
dintr-odată
sau
dacă nu m-ar face pe mine să
mă îndepărtez,
fără vreo explicație,
fără vreo posibilitate de întoarcere
pe drumuri vechi,
colindate uneori împreună,
cu mai mult sau mai puțin
timp în urmă